Termenele de stocare după plată: trei ani sau 18 luni
Pentru neplățile pe care un partener contractual le raportează unui birou de credit, regulile de conduită aprobate de autoritățile de supraveghere conform art. 40 GDPR prevăd o durată de stocare de bază de trei ani. Potrivit Bundesgerichtshof (BGH), acestea pot servi drept orientare pentru punerea în balanță conform art. 6 alin. 1 lit. f GDPR, în măsura în care conduc, în mod tipizat, la un echilibru adecvat al intereselor și se ține seama de cazul concret (hotărârea din 18.12.2025, I ZR 97/25).
Stocarea se reduce la 18 luni în trei condiții (BGH, I ZR 97/25, Rn. 51): datoria a fost stinsă în termen de 100 de zile de la raportare, iar până la expirarea celor 18 luni nu s-au raportat biroului de credit alte date negative. În plus, nu există despre dumneavoastră informații din registrul debitorilor sau din anunțurile de insolvență, nici privind alte creanțe. Dacă lipsește oricare dintre acestea, se aplică termenul de trei ani.
Conform hotărârii BGH, termenul de ștergere dintr-un registru public nu determină durata admisibilă de stocare a acestor date raportate. Instanța a anulat hotărârea în apel a Oberlandesgericht Köln din 10.04.2025 și a trimis cauza spre rejudecare.
Hotărârile CJUE privind durata de stocare și scoringul
La 07.12.2023 CJUE a pronunțat două hotărâri privind SCHUFA. Una privește datele dintr-un registru public, cealaltă valoarea scoringului. În cauzele conexate C-26/22 și C-64/22 era vorba despre date privind descărcarea de datorii reziduale din registrul public al insolvențelor. Potrivit hotărârii, stocarea acestor date de către un birou de credit dincolo de termenul de șase luni al registrului nu se mai poate întemeia pe art. 6 alin. 1 lit. f GDPR.
Cele șase luni provin din § 3 InsBekV. Cauza C-634/21 privea chiar valoarea scoringului: aceasta poate constitui o decizie automatizată în sensul art. 22 alin. 1 GDPR, dacă un terț își face decizia contractuală în mod determinant dependentă de aceasta.
Impunerea ștergerii: cerere, plângere, acțiune în justiție
Biroul de credit și societatea raportoare sunt fiecare operatori independenți în sensul art. 4 pct. 7 GDPR. De aceea scrieți simultan ambelor entități.
Calea are trei etape: cererea conform art. 17 GDPR, plângerea la autoritatea de supraveghere conform art. 77 GDPR, acțiunea în fața instanței civile. Fiecare etapă este deschisă independent de celelalte.
Cererea de ștergere la SCHUFA și la creditor
Adresați cererea de ștergere conform art. 17 GDPR către SCHUFA și solicitați în același timp societății raportoare să raporteze stingerea către SCHUFA. Motivați cererea prin lipsa necesității stocării conform art. 17 alin. 1 lit. a GDPR. Invocați împrejurări speciale care conferă interesului dumneavoastră de ștergere, în punerea în balanță conform art. 6 alin. 1 lit. f GDPR, o greutate substanțial peste medie (BGH, I ZR 97/25, Rn. 52).
Indicați data plății și data raportării. Termenul de 18 luni depinde de ambele. Operatorul trebuie să răspundă fără întârziere, cel târziu într-o lună de la primirea cererii; pentru cereri complexe sau numeroase, operatorul poate prelungi termenul cu două luni, dar trebuie să vă comunice acest lucru în prima lună (art. 12 alin. 3 GDPR).
Plângerea la autoritatea de protecție a datelor și acțiunea în justiție
Dacă SCHUFA refuză ștergerea, aveți la dispoziție plângerea la autoritatea de supraveghere competentă. Art. 77 alin. 1 GDPR vă permite să alegeți autoritatea de la locul de reședință, de la locul de muncă sau de la locul presupusei încălcări.
Independent de aceasta, puteți introduce o acțiune în fața instanței civile pentru ștergere conform art. 17 GDPR și pentru despăgubiri conform art. 82 GDPR. Cele două căi funcționează în paralel. Care dintre ele are succes depinde de faptul dacă stocarea depășește termenele regulilor de conduită aprobate, dacă împrejurări speciale ale cazului dumneavoastră justifică o stocare mai scurtă (BGH, I ZR 97/25, Rn. 52) sau dacă datele provin dintr-un registru public.
Despăgubiri și costuri pentru stocarea ilegală
Dacă stocarea depășește durata admisă, se poate naște o pretenție de despăgubire conform art. 82 alin. 1 GDPR. Prevederea acoperă atât prejudiciul material, cât și cel moral.
Prejudiciul material constă în dezavantaje măsurabile, precum o dobândă mai mare la credit sau costurile unei finanțări alternative. Prejudiciul moral este o afectare fără valoare bănească. Conform art. 82 alin. 3 GDPR, operatorul răspunde atât timp cât nu dovedește că nu poartă nicio responsabilitate pentru evenimentul care a cauzat prejudiciul.
Despăgubiri conform art. 82 GDPR
Prejudiciul trebuie să îl demonstrați dumneavoastră. Documentați refuzurile de credit, respingerile la închiriere și contractele eșuate, de fiecare dată cu data și corespondența părții adverse.
Evoluția procesului I ZR 97/25 arată amplitudinea rezultatelor. Landgericht Bonn a respins acțiunea la 21.06.2024, Oberlandesgericht Köln a acordat reclamantului la 10.04.2025 despăgubiri morale de 500 de euro plus dobânzi și 540,50 euro cheltuieli extrajudiciare de urmărire a drepturilor (I ZR 97/25, Rn. 4).
Bundesgerichtshof a anulat această hotărâre la 18.12.2025 și a trimis cauza spre rejudecare. Opinia instanței de apel, potrivit căreia interesul de ștergere ar prevala întotdeauna deja odată cu stingerea creanței, nu a rezistat controlului (Rn. 21). După trimiterea spre rejudecare, apelul a fost retras; rămâne respingerea acțiunii de către Landgericht Bonn.
Și în interiorul termenelor din regulile de conduită puteți invoca împrejurări speciale care conferă interesului dumneavoastră de ștergere o greutate substanțial peste medie; atunci, în mod excepțional, poate fi adecvată doar o stocare și mai scurtă (Rn. 52). Rămâne deschisă întrebarea dacă respectarea regulilor de conduită exonerează SCHUFA conform art. 82 alin. 3 GDPR (Rn. 61 până la 64).
Onorariul avocatului și riscul de costuri
Onorariul legal se stabilește potrivit RVG (legea privind remunerarea avocaților) și valorii obiectului cauzei. Pentru procedura judiciară, § 91 alin. 1 ZPO reglementează recuperarea: partea care pierde suportă cheltuielile de judecată, inclusiv cheltuielile necesare ale părții adverse.
Extrajudiciar, această regulă nu se aplică. Cine suportă costurile acolo se stabilește separat prin înțelegere. Dacă asigurarea dumneavoastră de protecție juridică intervine, clarificăm printr-o cerere de acoperire înainte de preluarea mandatului.
Informații suplimentare
Aceste teme v-ar putea interesa de asemenea:
- Ștergerea unei înregistrări SCHUFA
- Despăgubire GDPR în dosarele SCHUFA
- Contestarea raportului de bonitate
Aceste informații nu constituie consultanță juridică în cazul concret.
