Ce date stochează și evaluează birourile
Birourile de credit colectează experiența de plată, datele contractuale și informații din registre publice și le condensează într-o valoare de probabilitate (score).
Până la 19 noiembrie 2026, § 31 alin. 1 BDSG (legea federală privind protecția datelor) permite utilizarea unui scor doar dacă s-a respectat dreptul protecției datelor, iar datele utilizate sunt dovedit relevante conform unei metode matematico-statistice recunoscute științific. Datele de adresă, de sine stătător, nu pot susține valoarea.
De la 20 noiembrie 2026 se aplică § 37a BDSG (legea din 12 mai 2026, BGBl. 2026 I Nr. 139). Datele de adresă, vârsta, sexul, numele, datele din rețelele sociale, mișcările din cont și categoriile speciale de date cu caracter personal nu mai pot fi incluse deloc în astfel de scoruri, iar minorii nu pot fi evaluați, § 37a alin. 2 BDSG.
Pentru creanțele deschise se aplică o limită mai strictă. Pot fi incluse creanțele care au titlu executoriu, care au fost stabilite în procedura de insolvență și nu au fost contestate la termenul de verificare sau care au fost recunoscute expres de debitor.
În caz contrar, debitorul trebuie să fi primit, după scadență, cel puțin două somații scrise, prima dintre ele cu cel puțin patru săptămâni în urmă, să fi fost informat în prealabil, cel mai devreme odată cu prima somație, despre posibila luare în considerare de către un birou de credit și să nu fi contestat creanța.
Este suficient și ca contractul să poată fi reziliat fără preaviz din cauza restanțelor la plată, iar debitorul să fi fost informat în prealabil despre posibila luare în considerare. Așa prevăd, până la 19 noiembrie 2026, § 31 alin. 2 BDSG și, după aceea, cu același catalog, § 37a alin. 3 BDSG. Dacă o creanță putea fi raportată biroului de credit se stabilește exclusiv după GDPR (BGH, hotărârea din 12 mai 2026, VI ZR 375/24, Rn. 14).
CJUE a decis la 7 decembrie 2023 că o astfel de valoare de probabilitate poate constitui o decizie individuală automatizată conform art. 22 alin. 1 GDPR, dacă de ea depinde dacă un terț va încheia un raport contractual (C-634/21).
Fiecare birou păstrează propria bază de date. O eroare la SCHUFA nu spune nimic despre înregistrarea de la infoscore Consumer Data sau CRIF. De aceea verificăm toate copiile de date în paralel.
Drepturile dumneavoastră din GDPR față de birouri
Contestarea se sprijină pe patru drepturi: art. 15 GDPR vă oferă accesul, inclusiv copia datelor, art. 16 GDPR rectificarea datelor inexacte, art. 17 GDPR ștergerea, iar art. 21 alin. 1 GDPR dreptul de opoziție față de o prelucrare bazată pe interese legitime.
Aceste drepturi se îndreaptă împotriva fiecărui birou, în calitate de operator. Conform art. 12 alin. 3 GDPR, acesta trebuie să vă informeze despre măsurile luate în termen de o lună de la primirea cererii; în cazul cererilor complexe sau numeroase poate prelungi termenul cu încă două luni, informându-vă despre aceasta în prima lună.
Dacă răspunsul lipsește sau biroul refuză, art. 77 alin. 1 GDPR vă dă dreptul de a depune plângere la o autoritate de supraveghere. În plus, puteți introduce acțiune la instanța civilă.
Erori frecvente în rapoartele de bonitate
Tiparele de eroare se repetă. Ele merg de la confundarea a două persoane cu același nume până la creanțe achitate de mult, dar care încă apar în baza de date. Verificați fiecare poziție a copiei de date în parte: creditor, sumă, data scadenței, mențiunea de stingere.
Înregistrări false, confuzii de persoane și înregistrări duble
Înregistrările false privesc creanțe care nu există, care au fost deja achitate sau care au fost raportate cu o sumă greșită. Confuziile de persoane (omonimii) apar mai ales la nume frecvente și pot falsifica întregul istoric de credit. Înregistrările duble apar când aceeași creanță este raportată separat de creditor și de firma de recuperare.
Datele inexacte sunt rectificate conform art. 16 GDPR. Dacă au fost prelucrate ilegal, se aplică dreptul la ștergere conform art. 17 alin. 1 lit. d GDPR. Dacă prejudiciul este dovedit, se adaugă art. 82 alin. 1 GDPR.
Înregistrări depășite și interogări nejustificate
Dacă termenul de stocare a expirat, înregistrarea trebuie să dispară. CJUE a decis la 7 decembrie 2023 că birourile private de informații economice nu pot stoca informații despre o eliberare de datoria reziduală (Restschuldbefreiung) acordată mai mult timp decât registrul public din care provine (cauzele conexate C-26/22 și C-64/22).
În portalul anunțurilor de insolvență, această publicare este ștearsă conform § 3 alin. 2 coroborat cu alineatul 1 teza 1 InsBekV, cel târziu la șase luni de la rămânerea definitivă a hotărârii privind eliberarea de datoria reziduală.
Și fiecare interogare are nevoie de un temei legal. Art. 6 alin. 1 GDPR acoperă o interogare de bonitate dacă v-ați dat consimțământul, dacă servește la negocierea sau executarea unui contract sau dacă un interes legitim prevalează asupra intereselor dumneavoastră. Dacă niciunul dintre aceste temeiuri nu există, datele au fost prelucrate ilegal și trebuie șterse fără întârziere conform art. 17 alin. 1 lit. d GDPR.
Impunerea contestării și despăgubirea
Procedura este mereu aceeași: solicitați copia datelor, identificați pozițiile eronate, cereți rectificarea sau ștergerea cu un termen, escaladați în caz de refuz. Dacă rectificarea nu are loc, se aplică art. 82 alin. 1 GDPR.
Alături de aceasta stă § 824 alin. 1 BGB. Prevederea protejează creditul altei persoane împotriva afirmațiilor de fapt neadevărate și se aplică atât firmelor, cât și persoanelor fizice al căror câștig sau progres este pus în pericol.
Desfășurare și termene pentru contestare
Solicitați la fiecare birou relevant copia datelor conform art. 15 alin. 3 GDPR. Prima copie este gratuită; o taxă se poate percepe doar pentru copii suplimentare ale acelorași date, iar o nouă cerere la un moment ulterior este din nou gratuită, cu excepția cazului în care este vădit nefondată sau excesivă (art. 15 alin. 3 teza 2, art. 12 alin. 5 teza 2 GDPR). Apoi identificați fiecare înregistrare contestată separat, cu motivul aferent.
Biroul trebuie, conform art. 12 alin. 3 GDPR, să vă informeze despre măsurile luate în termen de o lună de la primirea cererii. Dacă refuză, plângerea conform art. 77 alin. 1 GDPR și acțiunea la instanța civilă vă stau deschise în paralel.
Pretențiile se prescriu conform § 195 BGB în trei ani. Termenul începe, conform § 199 alin. 1 BGB, la sfârșitul anului în care pretenția a apărut și ați luat cunoștință de împrejurările care o întemeiază și de identitatea debitorului sau ar fi trebuit să luați cunoștință de ele în lipsa unei neglijențe grave.
Despăgubirea pentru un raport de bonitate eronat
Art. 82 alin. 1 GDPR acordă fiecărei persoane despăgubiri pentru prejudiciul material și moral rezultat dintr-o încălcare a regulamentului. Prejudiciul material include dobânda mai mare la credit, finanțarea eșuată, relația pierdută cu furnizorul.
Pentru partea morală, CJUE a decis la 4 mai 2023 că art. 82 alin. 1 GDPR se opune unei reglementări sau practici naționale care condiționează despăgubirea de un anumit grad de gravitate (C-300/21). Prejudiciul în sine trebuie totuși să îl expuneți dumneavoastră.
Se adaugă § 824 alin. 1 BGB atunci când o afirmație de fapt neadevărată pune în pericol creditul. Pretenția există și atunci când cel care raportează nu cunoaște caracterul neadevărat, dar ar trebui să îl cunoască.
Informații suplimentare
Aceste teme v-ar putea interesa de asemenea:
Aceste informații nu constituie consultanță juridică în cazul concret.
