Cine suportă în cele din urmă factura depinde deci mai puțin de rezultatul procesului decât de precauție: asigurarea de protecție juridică, ajutorul public judiciar, calitatea de membru de sindicat sau o reglementare a costurilor în acordul de reziliere.
Prima instanță: fiecare parte își plătește singură avocatul
§ 12a ArbGG, legea privind tribunalele muncii, exclude rambursarea costurilor de avocat în procedura de judecată a primei instanțe. Un salariat care câștigă acțiunea împotriva concedierii tot nu primește plata propriului avocat de la angajator; același lucru se aplică și invers.
Regula merge mai departe decât se așteaptă mulți clienți: conform jurisprudenței Curții Federale a Muncii (Bundesarbeitsgericht, BAG), nici costurile reprezentării extrajudiciare nu sunt rambursabile, de exemplu pentru scrisoarea avocatului către angajator înainte de acțiune. Cât costă un avocat arată tabelul de onorarii din articolul Cât costă un avocat de dreptul muncii?.
Din a doua instanță plătește partea căzută în pretenții
Regula specială se încheie odată cu prima instanță. În procedura de apel în fața tribunalului regional al muncii (Landesarbeitsgericht, LAG) și în recurs în fața Curții Federale a Muncii se aplică principiul general al § 91 ZPO, codul german de procedură civilă: cine pierde suportă costurile procedurii, inclusiv costurile de avocat ale celeilalte părți.
Taxele de judecată: cine le suportă și când dispar
Taxele de judecată ale primei instanțe sunt suportate de partea căzută în pretenții. Tribunalul muncii nu solicită un avans pentru aceasta (§ 11 GKG); onorariul de procedură de 2,0 (nr. 8210 KV GKG) devine scadent abia la final.
Dacă procedura se încheie printr-o tranzacție judiciară, acest onorariu dispare complet. Dacă părțile nu convin asupra unei reglementări a costurilor în tranzacție, costurile sunt considerate compensate reciproc (§ 98 ZPO): fiecare parte suportă propriile cheltuieli, taxele de judecată se împart, iar într-o tranzacție în fața tribunalului muncii oricum dispar.
Cine mai plătește avocatul: asigurarea, statul, sindicatul
O asigurare de protecție juridică cu modul de dreptul muncii preia costurile de avocat și de judecată, după deducerea participării proprii convenite; alegerea avocatului rămâne liberă (§ 127 VVG). Motivul litigiului trebuie să fi apărut după începerea contractului și după expirarea perioadei de așteptare, care la contractele noi este de regulă de trei luni.
Fără asigurare, la venituri mici intervine statul. Ajutorul public judiciar (Prozesskostenhilfe) acoperă taxele de judecată și propriul avocat, integral sau în rate, în funcție de venit (§ 11a ArbGG coroborat cu §§ 114 și urm. ZPO). Pentru consiliere înainte de proces, judecătoria (Amtsgericht) eliberează, la cerere, un bon de asistență juridică de bază (Beratungshilfeschein).
Membrii de sindicat primesc protecție juridică prin sindicatul lor, inclusiv reprezentare în instanță; aceasta este inclusă în cotizația de membru. Pentru prima consultație se aplică, indiferent de acestea, plafonul din § 34 RVG, legea germană privind remunerarea avocaților, de 190 de euro net pentru consumatori; unele cabinete oferă o primă consultație gratuită în dreptul muncii (pagină în germană).
Două cazuri speciale: acordul de reziliere și consiliul de întreprindere
La un acord de reziliere, chestiunea costurilor este obiect de negociere. Angajatorii preiau uneori costurile de avocat ale salariatului ca parte a pachetului global; nu există niciun drept legal la aceasta, de aceea angajamentul trebuie menționat expres în textul acordului.
Pentru consiliul de întreprindere se aplică o regulă separată: costurile generate de activitatea sa sunt suportate de angajator (§ 40 alin. 1 BetrVG, legea privind consiliile de întreprindere). Dacă consiliul de întreprindere apelează la un avocat într-un litigiu de drept al reprezentării angajaților, plătește compania, nu consiliul și nici membrii săi.
Întrebări frecvente despre repartizarea costurilor în dreptul muncii
Angajatorul îmi plătește avocatul dacă câștig acțiunea împotriva concedierii?
Nu, nu în prima instanță (§ 12a ArbGG). Abia din a doua instanță, în fața tribunalului regional al muncii, partea căzută în pretenții suportă costurile de avocat ale ambelor părți conform § 91 ZPO.
Cine plătește taxele de judecată la tribunalul muncii?
Partea căzută în pretenții, fără obligație de avans (§ 11 GKG). La o tranzacție judiciară, taxa de judecată a primei instanțe dispare complet.
Cine plătește avocatul la un acord de reziliere?
În principiu, fiecare parte pe al său. Preluarea de către angajator este obiect de negociere și ar trebui menționată expres în textul acordului de reziliere; nu există un drept legal la aceasta.
Repartizarea costurilor este astfel clară încă înainte de prima programare la avocat: în prima instanță pe cont propriu, apoi partea căzută în pretenții, iar între timp acoperirea prin asigurare, stat sau sindicat. Cât de mari se dovedesc sumele în detaliu depinde de valoarea litigiului și de tabelul de onorarii al RVG.
