Sari la conținut
MAXERA Rechtsanwälte

Dreptul muncii

Compensarea concediului după concediere

Dacă raportul de muncă încetează înainte să vă fi efectuat concediul, § 7 alin. 4 BUrlG transformă dreptul la concediu într-un drept bănesc. Motivul încetării nu contează. Concedierea, acordul de încetare și expirarea unui contract pe durată determinată dau naștere în egală măsură dreptului la compensare. Avocații noștri specializați în dreptul muncii din Augsburg îl calculează și îl impun.

5,0

recenzii pe Google și anwalt.de

10.000+

clienți reprezentați cu succes

Avocat specialist

Specializare în locul consultanței generale

35+ ani experiență în echipă

Când există dreptul la compensarea concediului?

Conform § 7 alin. 4 BUrlG, concediul care din cauza încetării raportului de muncă nu mai poate fi acordat integral sau parțial trebuie compensat în bani. Dreptul la compensare se naște, așadar, în temeiul legii odată cu încetarea raportului de muncă; nu este necesară o cerere separată.

Nu contează dacă a denunțat contractul angajatorul sau angajatul. Nici concedierea fără preaviz, nici acordul de încetare nu afectează acest drept.

Concediul minim legal este, conform § 3 alin. 1 BUrlG, de 24 de zile lucrătoare (Werktage) pe an. Zile lucrătoare în acest sens sunt, conform § 3 alin. 2 BUrlG, toate zilele calendaristice cu excepția duminicilor și a sărbătorilor legale, ceea ce, raportat la săptămâna de cinci zile, înseamnă 20 de zile de lucru (Arbeitstage). Contractele de muncă sau cele colective prevăd adesea mai mult.

Dreptul la concediul anual integral se dobândește, conform § 4 BUrlG, abia după șase luni de existență a raportului de muncă. Dacă plecați ulterior în prima jumătate a anului calendaristic, § 5 alin. 1 litera c BUrlG reduce dreptul la o douăsprezecime pentru fiecare lună întreagă de activitate. La plecarea în a doua jumătate a anului rămâne dreptul la concediul anual integral.

Pierderea dreptului la concediu și prescripția compensării

CJUE a decis la 06.11.2018, în cauzele C-619/16 și C-684/16, că dreptul la concediu se pierde numai dacă angajatorul l-a pus în prealabil pe angajat în situația de a-l putea efectua. În acest scop trebuie să îl solicite și să îl atenționeze la timp asupra pierderii iminente.

Curtea Federală de Muncă (BAG) a transpus această cerință în dreptul german prin hotărârea din 19.02.2019, dosarul 9 AZR 541/15. Fără solicitare și atenționare, concediul nu se pierde nici la sfârșitul anului conform § 7 alin. 3 teza 1 BUrlG, nici în primele trei luni ale anului următor conform § 7 alin. 3 teza 3 BUrlG.

În caz de incapacitate de muncă continuă se aplică o perioadă de reportare de 15 luni de la sfârșitul anului de concediu. Dacă angajatul a mai lucrat în anul de concediu înainte de debutul bolii, dreptul se stinge după expirarea acestui termen doar dacă angajatorul și-a îndeplinit la timp obligațiile de cooperare (BAG, hotărârea din 20.12.2022, dosarul 9 AZR 245/19).

Dacă, în schimb, angajatul a fost incapabil de muncă pe tot parcursul anului de concediu, dreptul se stinge după 15 luni chiar dacă angajatorul nu a atenționat niciodată asupra pierderii. O atenționare nu ar fi permis oricum efectuarea concediului.

Dreptul la compensare se prescrie, conform § 195 BGB, în trei ani. Termenul începe, de regulă, la sfârșitul anului în care raportul de muncă încetează din punct de vedere juridic. Faptul că angajatorul și-a îndeplinit anterior obligațiile de cooperare nu schimbă acest lucru (BAG, hotărârea din 31.01.2023, dosarul 9 AZR 456/20).

Calcularea compensării concediului

Cuantumul compensării urmează calculul indemnizației de concediu conform § 11 BUrlG. Contează perioada de referință, componența câștigului și numărul zilelor de concediu neefectuate.

Baza de calcul conform § 11 BUrlG

Compensarea pentru fiecare zi de concediu se stabilește pe baza câștigului mediu din muncă din ultimele 13 săptămâni (§ 11 alin. 1 BUrlG), calculate, în cazul compensării, de la încetarea raportului de muncă. În calcul intră salariul brut curent, inclusiv sporurile și comisioanele regulate.

Remunerația plătită suplimentar pentru orele suplimentare rămâne, conform § 11 alin. 1 teza 1 BUrlG, în afara calculului. Ea contează doar dacă munca suplimentară a modificat durabil timpul de lucru datorat contractual și a devenit astfel timp de lucru obișnuit.

O majorare a câștigului în perioada de calcul se ia în considerare la compensare conform § 11 alin. 1 teza 2 BUrlG, în măsura în care nu are doar caracter temporar. Un spor unic nu se ia în considerare.

Concediul parțial și calculul proporțional

Dacă, după împlinirea perioadei de așteptare, plecați în prima jumătate a anului calendaristic, vi se cuvine, conform § 5 alin. 1 litera c BUrlG, o douăsprezecime din concediul anual pentru fiecare lună întreagă de activitate. Dacă raportul de muncă încetează în a doua jumătate a anului, rămâne dreptul la concediul anual integral.

O clauză de compensare sau de stingere a pretențiilor formulată în mod general în acordul de încetare cuprinde, potrivit jurisprudenței BAG, în principiu și compensarea concediului (hotărârea din 14.05.2013, dosarul 9 AZR 844/11). Excludeți în mod expres acest drept în textul contractului.

Compensarea concediului în caz de boală și de scutire de la muncă

Două situații conduc în mod regulat la litigii privind compensarea concediului: încetarea raportului de muncă în timpul incapacității de muncă și scutirea de la muncă după concediere.

Compensarea în caz de incapacitate de muncă

Dacă la momentul încetării raportului de muncă sunteți incapabil de muncă din cauza bolii, dreptul la compensare conform § 7 alin. 4 BUrlG rămâne. O îndeplinire prin scutire de la muncă este exclusă, deoarece în timpul incapacității de muncă sunteți oricum eliberat de obligația de a munci. Concediul se plătește în bani.

În caz de boală îndelungată, drepturile se cumulează pe parcursul mai multor ani de concediu, dacă angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile de cooperare, iar concediul nu s-a pierdut din acest motiv conform § 7 alin. 3 BUrlG.

Imputarea concediului asupra unei scutiri de la muncă

O scutire de la muncă îndeplinește dreptul la concediu doar dacă angajatorul vă eliberează în mod neechivoc și irevocabil de obligația de a munci și declară că scutirea servește drept concediu (BAG, hotărârea din 10.02.2015, dosarul 9 AZR 455/13, Rn. 19). Dacă angajatorul acordă concediul doar cu titlu preventiv, pentru cazul în care concedierea sa este lipsită de efect, trebuie să plătească indemnizația de concediu înainte de începerea concediului sau să o promită necondiționat (BAG, hotărârea din 25.08.2020, dosarul 9 AZR 612/19).

O simplă scutire de la muncă, fără o declarație de imputare, nu este suficientă pentru aceasta. Dreptul la compensare rămâne atunci în întregime.

Informații suplimentare despre dreptul muncii

Aceste teme v-ar putea interesa de asemenea:

Aceste informații nu constituie consultanță juridică în cazul concret.

Sebastian Agster, Avocat, avocat specialist în dreptul muncii

Sebastian Agster

Avocat, avocat specialist în dreptul muncii

5,0Google & anwalt.de

Evaluare inițială gratuită

Descrieți-ne cazul dumneavoastră. Vă verificăm opțiunile și vă consiliem fără obligații.

Contactați-ne acum

De ce MAXERA?

  • Avocat specialist în dreptul muncii
  • Răspuns în 24 de ore
  • În toată Germania
  • Prezentare transparentă a costurilor
  • 10.000+ clienți reprezentați cu succes
Compensarea concediului după concediere

Întrebări frecvente

Întrebări frecvente: Dreptul muncii

Cum se calculează compensarea concediului?
Calculul se bazează pe câștigul brut mediu din ultimele 13 săptămâni înainte de încetarea raportului de muncă. Acest salariu mediu se împarte la numărul zilelor de lucru pe săptămână și se înmulțește cu zilele de concediu rămase. Sporurile regulate intră în calcul, plata orelor suplimentare doar la ore suplimentare prestate în mod regulat.
Mă poate obliga angajatorul să efectuez concediul în perioada de preaviz?
Angajatorul stabilește data concediului și în perioada de preaviz. El trebuie să țină seama de dorințele dumneavoastră privind concediul, cu excepția cazului în care se opun interese urgente ale întreprinderii sau dorințele de concediu ale altor angajați care, din motive sociale, au prioritate (§ 7 alin. 1 teza 1 BUrlG). Dacă, în urma acestei stabiliri, nu exprimați o altă dorință privind concediul, stabilirea este valabilă (BAG, hotărârea din 25.08.2020, dosarul 9 AZR 612/19). Dacă vă scutește irevocabil de la muncă și trebuie să vă dați seama că scutirea servește îndeplinirii dreptului dumneavoastră la concediu, concediul este astfel acordat (BAG, hotărârea din 10.02.2015, dosarul 9 AZR 455/13, Rn. 19). Zilele de incapacitate de muncă dovedite prin certificat medical în această perioadă nu se socotesc drept concediu (§ 9 BUrlG). Dacă angajatorul acordă concediul doar cu titlu preventiv, pentru cazul în care concedierea sa este lipsită de efect, trebuie să plătească indemnizația de concediu înainte de începerea concediului sau să o promită necondiționat (BAG, hotărârea din 25.08.2020, dosarul 9 AZR 612/19). Dacă nu puteți recunoaște că scutirea urmează să vă îndeplinească dreptul la concediu, dreptul la compensare rămâne.
Îmi pierd dreptul la concediu în caz de boală îndelungată?
Doar în anumite condiții. În caz de boală neîntreruptă, concediul se pierde cel mai devreme la 15 luni după sfârșitul anului de concediu. Dacă ați mai lucrat în anul de concediu înainte de îmbolnăvire, acest lucru se aplică numai dacă angajatorul v-a atenționat la timp asupra pierderii iminente (BAG, hotărârea din 20.12.2022, dosarul 9 AZR 245/19). Dacă a omis acest lucru, drepturile la concediu se pot acumula pe mai mulți ani.
Trebuie să plătesc impozit pe compensarea concediului?
Da, compensarea este salariu obișnuit și este supusă impozitului pe salarii și contribuțiilor de asigurări sociale. Se plătește odată cu ultimul stat de plată. O facilitate fiscală precum la compensațiile de concediere nu există.
Ce se întâmplă cu concediul la un acord de încetare?
Și la un acord de încetare aveți dreptul la compensarea zilelor de concediu neefectuate. Aveți grijă ca acordul să nu conțină o clauză generală de stingere care să cuprindă și acest drept. Ideal este ca respectiva compensare să fie reglementată separat în contract.
Cât timp pot valorifica dreptul după plecare?
Dreptul la compensare se prescrie în termenul obișnuit de trei ani (§ 195 BGB), care începe de regulă la sfârșitul anului în care încetează raportul de muncă. Fiind o pretenție pur bănească, el se poate stinge însă chiar mai devreme printr-un termen de decădere din contractul de muncă sau din contractul colectiv. Într-un contract de muncă preformulat, acest termen trebuie să fie de cel puțin trei luni (BAG, hotărârea din 19.06.2012, dosarul 9 AZR 652/10). Termenele din contractul colectiv pot fi mai scurte (§ 310 alin. 4 teza 1 BGB). Acționați de aceea prompt.

Contact

Contactați-ne acum

Sunați, scrieți-ne sau folosiți formularul. Vă contactăm în 24 de ore.

Sebastian Agster, Rechtsanwalt, Fachanwalt für ArbeitsrechtSebastian AgsterRechtsanwalt, Fachanwalt für Arbeitsrecht5,0Google & anwalt.de
Telefon+49 821 999 75 410E-mailkontakt@maxera-anwalt.de
Luni-vineri, 8:00-18:00În afara programului ne scrieți pe e-mail sau în chat
Evaluare inițială gratuită Răspuns în 24 h

Situația dumneavoastră

Evaluare inițială gratuită de la un avocat. Primiți răspuns în 24 de ore. Abia apoi decideți în liniște dacă ne încredințați cazul.

Aveți asigurare de protecție juridică? (opțional)

Verificăm gratuit dacă asigurarea dumneavoastră acoperă costurile și depunem cererea de acoperire în locul dumneavoastră.

Confidențial și fără risc de costuri. Datele dumneavoastră sunt transmise criptat și folosite exclusiv pentru soluționarea solicitării.