Succesiunea legală și cotele succesorale fără testament
Moștenitori de gradul întâi sunt exclusiv descendenții defunctului (§ 1924 alin. 1 BGB). Soțul supraviețuitor nu aparține niciunei clase. El moștenește, alături de rudele de gradul întâi, o pătrime în drept propriu (§ 1931 alin. 1 BGB).
Dacă soții au trăit în regimul legal al comunității de achiziții, această cotă crește forfetar cu încă o pătrime (§ 1371 alin. 1 BGB). Soțul primește atunci jumătate, iar copiii împart cealaltă jumătate în părți egale.
Un testament înlătură această distribuire. Redactăm în Augsburg dispoziția dumneavoastră pentru caz de moarte astfel încât să reflecte voința dumneavoastră.
Calcularea și valorificarea rezervei succesorale
Cine este exclus de la moștenire prin testament păstrează rezerva succesorală (§ 2303 alin. 1 BGB). Aceasta reprezintă jumătate din valoarea cotei legale și este o creanță bănească împotriva moștenitorilor. Nu conferă o cotă din masa succesorală în natură.
Donațiile făcute de defunct în timpul vieții măresc această creanță prin dreptul la completarea rezervei. O donație din ultimul an dinaintea decesului se ia în calcul integral, apoi valoarea luată în calcul scade anual cu o zecime; după zece ani nu se mai ia în considerare (§ 2325 alin. 3 BGB). Valorificăm rezerva succesorală și dreptul la completare și apărăm moștenitorii împotriva pretențiilor exagerate.
Renunțarea la moștenire și desființarea indiviziunii
O masă succesorală supraîndatorată nu obligă la renunțare. Moștenitorul își poate limita răspunderea la masa succesorală de îndată ce este dispusă administrarea succesiunii sau este deschisă procedura de insolvență a succesiunii (§ 1975 BGB). Care variantă este potrivită depinde de compoziția masei succesorale. Lămurim această chestiune la Augsburg înainte de expirarea termenului de renunțare.
Termenul de renunțare potrivit § 1944 BGB
Renunțarea trebuie declarată instanței succesorale în șase săptămâni (§ 1944 alin. 1 BGB). Termenul curge de la data la care persoana a aflat despre deschiderea succesiunii și despre temeiul vocației sale (§ 1944 alin. 2 BGB). Se aplică șase luni dacă defunctul a avut ultimul domiciliu doar în străinătate sau dacă moștenitorul se află în străinătate la începutul termenului (§ 1944 alin. 3 BGB).
Sunt admise două forme: declarația consemnată la instanța succesorală sau declarația în formă autentificată printr-un notar (§ 1945 alin. 1 BGB). O renunțare parțială este lipsită de efect (§ 1950 BGB).
Dacă termenul expiră, succesiunea, inclusiv datoriile, se consideră acceptată (§ 1943 BGB). Rămâne atunci anularea, care presupune o eroare privind însușiri esențiale ale masei succesorale, de exemplu o supraîndatorare necunoscută (§ 119 alin. 2, § 1954 BGB).
Indiviziunea, partajul și acțiunea de partaj
Dacă defunctul lasă mai mulți moștenitori, masa succesorală devine proprietate comună a comoștenitorilor (§ 2032 alin. 1 BGB). Fiecare comoștenitor poate cere oricând partajul (§ 2042 alin. 1 BGB).
Dacă nu se ajunge la un acord, rămâne acțiunea de partaj, iar pentru imobile vânzarea silită prin licitație și împărțirea sumei obținute (§ 753 alin. 1 BGB). Negociem la Augsburg convenții de partaj.
Impozitul pe moștenire și prevederea pentru viitor
Cine își organizează afacerile în timpul vieții decide două lucruri: sarcina fiscală a moștenitorilor și reprezentarea în cazul propriei incapacități de a acționa. Cele două sunt legate între ele. Corelăm la Augsburg plafoanele scutite, donațiile și documentele de prevedere.
Impozitul pe moștenire: plafoanele scutite potrivit § 16 ErbStG
Plafoanele scutite sunt eșalonate după gradul de rudenie: 500 000 de euro pentru soți și parteneri de viață, 400 000 de euro pentru copii, 200 000 de euro pentru nepoți (§ 16 alin. 1 ErbStG).
Dobândirile de la aceeași persoană în decurs de zece ani se cumulează (§ 14 alin. 1 ErbStG). Plafonul scutit devine apoi din nou disponibil. Cota de impozitare, în funcție de clasa de impozitare și valoarea dobândirii, variază între 7 % și 50 % (§ 19 alin. 1 ErbStG).
Procura de reprezentare și declarația pacientului
Un tutore nu este numit atât timp cât un împuternicit poate rezolva treburile în aceeași măsură (§ 1814 alin. 3 BGB). Legea nu prevede o formă generală pentru procura de reprezentare. Pentru înscrierile în cartea funciară, § 29 alin. 1 GBO impune însă un înscris public sau autentificat public.
Declarația pacientului necesită formă scrisă (§ 1827 alin. 1 BGB). În ea stabiliți dacă vă dați acordul pentru anumite investigații, tratamente sau intervenții medicale, în cazul în care deveniți incapabil să vă exprimați consimțământul. Redactăm ambele documente și le corelăm cu planificarea dumneavoastră succesorală.
Informații suplimentare
Aceste teme v-ar putea interesa de asemenea:
Aceste informații nu constituie consultanță juridică în cazul concret.
