Desfășurarea urmăririi penale și drepturile dumneavoastră
La finalul urmăririi penale există două căi. Dacă cercetările oferă motive suficiente pentru punerea în mișcare a acțiunii publice, parchetul depune un rechizitoriu la instanța competentă (§ 170 alin. 1 StPO). În caz contrar, clasează procedura (§ 170 alin. 2 StPO).
La începutul fiecărei audieri, acuzatului trebuie să i se comunice ce faptă i se impută. El trebuie informat că nu este obligat să dea declarații pe fond și că poate consulta un apărător în orice moment, chiar și înainte de audiere (§ 136 alin. 1 StPO). La audierea de poliție se aplică aceeași informare (§ 163a alin. 4 StPO).
Accesul la dosar revine apărătorului (§ 147 alin. 1 StPO). Atât timp cât finalizarea urmăririi nu este consemnată, accesul poate fi refuzat dacă altfel ar fi pus în pericol scopul cercetărilor (§ 147 alin. 2 StPO). Dacă acuzatul se află în arest preventiv, accesul trebuie totuși acordat, de regulă. Citim dosarul înainte de a formula orice declarație.
Ordonanța penală: termen de opoziție de două săptămâni
O ordonanță penală stabilește în scris consecințele juridice ale unei fapte, fără ședință de judecată și fără audiere prealabilă de către instanță (§ 407 alin. 1 și 3 StPO). Ea se emite numai pentru infracțiuni minore și numai la cererea scrisă a parchetului.
Inculpatul poate formula opoziție în termen de două săptămâni de la comunicare, în scris sau consemnat în procesul verbal al grefei instanței (§ 410 alin. 1 StPO). Dacă termenul expiră, ordonanța penală echivalează cu o hotărâre definitivă (§ 410 alin. 3 StPO).
Totuși, nu orice condamnare ajunge în certificatul de cazier. O amendă penală de cel mult 90 de rate zilnice rămâne neconsemnată atât timp cât în registru nu este înscrisă o altă pedeapsă (§ 32 alin. 2 pct. 5 din Legea privind Registrul Federal Central). Verificăm, înainte de expirarea termenului de opoziție, dacă ordonanța dumneavoastră penală rămâne sub acest prag.
Fapte imputate frecvent și limitele lor de pedeapsă
Limitele de pedeapsă determină unde se judecă o cauză. Dacă în cazul concret se așteaptă o pedeapsă mai mare de patru ani închisoare, parchetul pune în mișcare acțiunea la Tribunal, altfel la Judecătorie (§ 24 alin. 1 GVG). Asupra infracțiunilor minore cu o pedeapsă așteptată de până la doi ani decide singur judecătorul penal de la Judecătorie (§ 25 GVG).
În Augsburg sunt competente Judecătoria și Tribunalul.
Vătămare corporală, furt și înșelăciune
§ 223 alin. 1 StGB pedepsește maltratarea fizică și vătămarea sănătății, cu închisoare de până la cinci ani sau amendă penală. Dacă se adaugă o armă, un instrument periculos sau un alt participant, se aplică § 224 alin. 1 StGB: șase luni până la zece ani, iar în cazurile mai puțin grave trei luni până la cinci ani.
Furtul (§ 242 alin. 1 StGB) și înșelăciunea (§ 263 alin. 1 StGB) se pedepsesc cu închisoare de până la cinci ani sau amendă penală. La o infracțiune minoră, parchetul poate, cu acordul instanței și al acuzatului, să renunțe provizoriu la punerea în mișcare a acțiunii penale și să impună obligații, de exemplu plata unei sume de bani sau o mediere între autor și victimă (§ 153a alin. 1 StPO).
Dacă obligațiile sunt îndeplinite, fapta nu mai poate fi urmărită ca infracțiune minoră. Către acest rezultat lucrăm la infractorii primari.
Infracțiuni rutiere și infracțiuni potrivit BtMG
Conducerea în stare de ebrietate se pedepsește cu închisoare de până la un an sau amendă penală (§ 316 alin. 1 StGB). Alături de aceasta se află părăsirea locului accidentului (§ 142 StGB) și punerea în pericol a circulației rutiere (§ 315c StGB). Dacă există motive urgente pentru a presupune că permisul va fi retras, judecătorul îl poate retrage provizoriu deja în cursul urmăririi penale (§ 111a alin. 1 StPO).
Dacă instanța retrage permisul (§ 69 StGB), stabilește totodată o interdicție de la șase luni până la cinci ani, în care nu poate fi eliberat un permis nou (§ 69a alin. 1 StGB). La stupefiantele pe care acuzatul le deținea doar pentru consum propriu, în cantitate redusă, parchetul poate renunța la urmărire (§ 31a alin. 1 BtMG). Exact aici începem cu cererea noastră.
Arestul preventiv și dreptul penal al minorilor în Augsburg
Două situații procedurale urmează reguli proprii: arestul preventiv conform § 112 StPO și dreptul penal al minorilor conform JGG. Ambele necesită cereri timpurii, altfel instanța decide pe baza dosarului parchetului. Ne ocupăm de ambele la Augsburg.
Arestul preventiv: verificarea arestului conform § 117 StPO
Arestul preventiv poate fi dispus atunci când acuzatul este suspectat cu indicii temeinice de săvârșirea faptei și există un temei al arestării (§ 112 alin. 1 StPO). Temeiuri ale arestării sunt fuga, pericolul de fugă și pericolul de zădărnicire a aflării adevărului (§ 112 alin. 2 StPO). Pericolul de repetare se adaugă ca temei propriu al arestării, dar numai pentru faptele din catalogul § 112a alin. 1 StPO.
Acuzatul poate cere oricând verificarea judiciară a faptului dacă mandatul de arestare trebuie ridicat sau executarea lui suspendată (§ 117 alin. 1 StPO). Alături de această cerere, contestația nu este admisibilă (§ 117 alin. 2 StPO).
Peste șase luni, executarea poate continua doar dacă o dificultate deosebită, un volum deosebit sau un alt motiv important au împiedicat până acum hotărârea; asupra acesteia decide Curtea de Apel regională (§ 121 alin. 1 și 2 StPO). Cerem accesul la dosar și verificarea arestului chiar din prima zi.
Dreptul penal al minorilor: limite de vârstă și consecințe juridice
Minor este cel care, la momentul faptei, are 14 ani împliniți, dar nu încă 18; tânăr adult este cel care are 18 ani împliniți, dar nu încă 21 (§ 1 alin. 2 JGG). Judecătorul aplică tinerilor adulți dreptul penal al minorilor atunci când evaluarea de ansamblu a personalității arată o maturitate echivalentă unui minor sau când este vorba de o abatere specifică tinereții (§ 105 alin. 1 JGG).
Consecințele juridice sunt gradate. Măsurile disciplinare și pedeapsa pentru minori intră în discuție abia atunci când măsurile educative nu sunt suficiente (§ 5 alin. 1 și 2 JGG). Pedeapsa pentru minori este de cel puțin șase luni și cel mult cinci ani, iar la o crimă cu o pedeapsă maximă de peste zece ani potrivit dreptului penal general, de cel mult zece ani (§ 18 alin. 1 JGG).
În fața judecătorului pentru minori de la Judecătoria Augsburg lucrăm pentru cel mai mic nivel posibil.
Informații suplimentare
Aceste teme v-ar putea interesa de asemenea:
